Soției mele logoreice

Exasperat de-atâta zel,
I-am spus, să-i stăvilesc avântul,
Că de mai scoate-un cuvințel,
O părăsesc. I-am dat cuvântul...

Nevasta mi-a născut numai după post și rugăciune

De câțiva ani am tot mânat-o
La preot, om cum altul nu-i,
Iar El mi-a binecuvântat-o
Cu doi copii. Copiii lui.

Unuia care mi-a cerut bani cu împrumut

Știind că știu că-i bate vântul
Prin buzunare, să-i obțină,
Neîncetat își da cuvântul,
Iar eu îl îndemnam să-l țină.

Unor parveniți

Eu nu-i pricep, să mă tăiați,
Pe politicienii care,
Odată putred de bogați,
Doresc să pută și mai tare.

Jenă
(Autoepitaf)

Când va veni a doua oară,
Eu glasul Lui am să-l ascult,
Dar nu cred c-am să ies afară,
Căci am slăbit extrem de mult...